”SUNTEM ȘI VOM FI TOTDEAUNA NEAM DE ȚĂRANI. DE ACEEA, DESTINUL NOSTRU CA NEAM, CA PUTERE CULTURALĂ, ATÂRNĂ DE CANTITATEA DE AUR CURAT CE SE AFLĂ ÎN SUFLETUL ȚĂRANULUI – CREATORUL ȘI PĂSTRĂTORUL CULTURII POPULARE, CENTRU GENERATOR, BINECUVÂNTAT ȘI RODNIC.” (Lucian Blaga)

Prezentare de ansamblu

Satul Hartagani este atestat încă din anul 1439 sub denumirea de Herezegfalwa, aparținând domeniilor Cetății Siria. Primul document care vorbește despre locuitori datează din 1733. De-a lungul secolelor satul cunoaște o varietate de nume: Hertegani în anul 1854 , Hercigan în anul 1925 devenind mai apoi Hartagani, sat component al comunei Băița situată în nordul – județului Hunedoara, la 26 km de municipiul Deva și la 25 km de municipiul Brad, distanța față de comuna Băița este de 5 km.

Satul Hartagani este cel mai mare sat al comunei și se întine de-a lungul a 4 văi care-l împart.

Ca si in toate localitatile rurale din Ardeal, si in Hartagani, scoala este privita in consonanta cu viata oamenilor, in raport cu biserica, unite in vederea sprijinirii folosirii limbii romane.

Caminul Cultural este o institutie importanta a satului unde activitatea culturala nu a fost abandonata ca in majoritatea satelor din judet. Activitatea culturala a fost concretizata inca din anul 1957 si dusa mai departe de-a lungul timpului cu mandrie de catre Grupul “Cununa Graului” si actualmente de Ansamblul folcloric “Ritmuri Zarandene”.

Grupul Cununa Graului a luat fiinta in anul 1968 la initiativa invatatorului Viorel Demian si sotiei sale educatoarea Maria Demian, oameni cu mare dragoste si pretuire a folclorului local. Acestia au strans cativa sateni care cunoasteau obiceiul estival al graului si participau la asa zisele “claci de munca” la rude, prieteni si oameni mai insariti. Meritul acestora este acela ca au reusit sa transforme obiceiul cununa graului din fapt viu, petrecut in viata satului pe scena caminului cultural dupa vreo 2 ani. Grupul a devenit astfel un colectiv artistic cunoscut pe plan local si national fiind multiplu laureat al festivalurilor folclorice de datini si obiceiuri impresionand prin originalitatea punerii in scena a acestui obicei prin tinuta interpretilor si frumusetea costumelor.

Toate acestea sunt rodul unui colectiv pasionat si muncitor condus de-a lungul existentei sale de invatatorii Viorel Demian si Maria Bedea , iar actualmente de Gheorghe Dinis.

Avand ca principala activitate punerea in scena a obiceiului cununa graului, ulterior Grupul si-a diversificat si imbogatit activitatea, astfel formand atat un grup vocal cat si o formatie de dansuri.

Fiind o veche asezare, satul Hartagani respecta o mare parte din sarbatorile religioase care se desfasoara dupa ritualuri specifice si cultiva, inca, sarbatori si obiceiuri de peste ani, cele mai multe fiind in functie de muncile efectuate .

Obiceiurile din vatra satului puse in scena de Grupul Cununa Graului au fost preluate si prelucrate de Ansamblul folcloric “Ritmuri Zarandene” incepand din anul 2009.

In satul Hartagani erau vestite clacile la cosit fanul, la seceratul graului si stransul recoltelor de pe camp, era o munca benevola colectiva pe care satenii o faceau pentru a se ajuta. La cosit fanul barbatii se adunau pe holda si munca incepea noaptea, la lumina stelelor, cand iarba era umeda si ,,coasa prindea mai bine”: rasunau dealurile de strigatele si cantecele barbatilor. La seceratul graului gazda se ducea dis de dimineata la holda cu grau pentru a face legaturi din graul umed pentru a nu se rupe, il smulgea din radacina , il scutura de pamant si impletea legatura ca sa poata lega graul secerat de catre seceratoare. Dupa amiaza cand graul era ,,zbicit” se adunau femeile invitate de catre gazda la holda de grau unde erau intampinate de cantecele ,,muzicii” si incepeau sa secere dar in acelasi timp sa si cante, iar barbatii dupa ce terminau cu coasa veneau sa lege graul snopi si la facutul parilor cu snopii de grau adunati de pe holda  asezandu-i in forma de cruce. Pe tot timpul clacii la secerat femeile cantau, barbatii ziceau strigaturi si se incheia la gazda acasa unde clacasii ii duceau cununa, acesta asezand-o ,, la loc de cinste” pe peretele din fata casei, apoi incepea petrecerea pana dimineata.

La Hartagani, se obisnuia ca oamenii bogati sa faca claca la seceratul graului, la adunatul porumbului, la sapatul cartofilor, la stransu’ mazarii. Inainte cu o saptamana, cei mai bogati chemau neamurile si vecinii intr-o anume zi ”daca o sta vremea”. Daca ploua, amana claca si acolo se adunau toti seara dupa ce gazda pregatea mancarea si ii “imparta”: la coasa mergeau barbatii, femeile mergeau la secera.